LE ODI

20191017_160656

LE ODI
A cura di Antonino Carvotta

 

CORI ‘MPASTATU

Staiu scinnennu bedda me, ti vegnu a truvari,
conzimi junnate di suli e di mari
co ciauru di zaghiri e mennula amari,
assittatu ‘nterra i vogghiu sciatari.
Ti visti picciriddu e m’innammurai,
cu l’occhi di carusu poi tunnai,
u caluri da genti, i case, u mangiari,
i parintuzzi ca mi ficiunu carruzziari.
Ti visti macari di maritatu,
autri occhi sutta u cielu stiddatu
sall’inchièrunu chini de to’ biddizzi,
chiangèrunu macari pe’ to’ “stranizzi”.
Vegnu, pattu leggiu di capitali
pi ghittari u cori supra u canali,
ca vogghia di l’anni viddi,
l’arripigghiu quannu staiu a Cariddi.
Intra u pettu accumincia a tuppuliari,
vulennu nèsciri, vulennu sautari,
strittu a gola comu mpicciriddu,
lassannumi filici intra u ciriveddu.
Vulissi furriari tunnu tunnu,
sull’isola do suli tuttu u jonnu,
arrinesciri a a’bbrazzalla stritta,
a sarbarimilla na sacchetta addritta.
Scùtulalla di chiddu ca non duna gioia,
mìttennu sutta a luci a so’ vecchia storia
ca visti passari assai razzi e banneri,
ca scrissi pagini janchi e pagini niuri.
Domi, chiesi e monumenti,
palazzi, strati e possidiminti,
ognunu avi u blasone appinnutu
co u sangu da genti ca là difinnutu.

Vegnu, u sacciu ca mi sta ‘spittannu,
ca voi avviriri du carusu scannu,
u picciriddu ca nu sapìa natari,
l’omu ca ti continua a pinsari.
Canciammu assemi na sta “picca” anni,
tu si chiù bedda, iù mi fici ranni,
tu a rina janca e u mari azzurru,
iù janchi i capiddi e i manu di burru.
Tu u focu e a fozza do vulcanu,
iù u fumu e u trimuliu de manu,
tu si Trinacria intra l’acqua,
iù sugnu lacrima intra a to’ sacca.
Vegnu, picchì u voli a testa,
assemi a tia ha fari festa,
puru si u primu chiantu u fici luntanu,
ti sugnu attaccatu, comu nfruttu no ramu.
E quannu u Signuruzzu s’addecidi,
chiurennumi l’occhi e m’abbinirici,
iù pozzu riri d’aviriti amatu,
lassannu u cori, na to’ terra mpastatu.

20191017_160656